Afișe DART/Provita/ASCOR/Vasiliada

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Utilizarea kinetoterapiei in cazul copiilor cu Sindrom Down

Dr Elena Mainardis Codreanu

Medic Specialist RMFB

Kinetoterapia sau terapia prin miscare, s-a dezvoltat in decursul secolelor pe baza relatiei reciproce dintre practica si observatie.
Copiii cu sindrom Down au un profil ce evidentiaza un nivel particular al dezvoltarii motorii, deoarece prezinta o intarziere in atingerea sabloanelor somatice.
Elaborarea programelor de kinetoterapie se efectueaza dupa testarea clinica musculo-articulara care consta in:

  • bilant articular (laxitatea articulara este specifica pentru copiii cu sindrom Down);
  • bilant muscular (hipotonia musculara fiind una din caracteristicile copiilor cu sindrom Down);
  • evaluarea aliniamentului si posturii corecte a corpului
  • evaluarea mersului;
  • evaluarea globala.

Obiectivele de baza in kinetoterapia specifica in sindromul Down sunt:

  • relaxarea prin efectuarea de miscari pasive, deoarece nu intotdeauna se poate sconta pe capacitatea de concentrare a copilului, dat fiind si retardul psihic.
  • alinierea coloanei cervicale, corectarea cifozei;
  • alinierea coloanei toracice si a centurii scapulare (ridicarea umerilor si indreptarea spatelui);
  • alinierea coloanei lombare si a pelvisului (reducerea hiperlordozei lombare;
  • alinierea extremitatilor inferioare, corectarea platfusului, ridicari pe varfuri, purtarea de talonete.

De mentionat ca in toate situatiile copilul trebuie oprit de la exercitii care ar solicita articulatia cervico-occipitala, deoarece aceasta este foarte laxa si exista riscul unor luxatii cu consecinte dramatice .
Cresterea fortei musculare, tehnici si exercitii de cresterea fortei:

  • exercitii izometrice;
  • exercitii dinamice cu rezistenta;
  • alte tipuri de exercitii (exercitii complexe, jocul cu coarda, jocul cu mingea);
  • masajul.

Cresterea rezistentei musculare, rezistenta fiind capacitatea de a sustine un efort. Pentru obtinerea rezistentei principiul metodologic este repetarea cotidiana si cresterea lenta a duratei exercitiului.
Cresterea coordonarii, controlului si echilibrului. Realizarea controlului motor are urmatoarele etape de baza: