Are Sindrom Down, dar asta nu a împiedicat-o să devină campioană la gimnastică şi să îi inspire şi pe alţii

cw

  Sursă: Today.com

Pentru Chelsea Werner gimnastica a fost la început doar un mod de creştere a tonusului muscular care era un simptom a Sindromului Down cu care fusese diagnosticată. Acum, însă, sportul a devenit felul ei de a arăta şi altor sportivi cu acelaşi diagnostic cât de multe pot fi totuşi făcute.

Werner, în vârstă de 22 de ani, a trecut de la faza în care nu putea să execute manevre simple la calitatea de cvadruplă campioană naţională la Olimpiada Specială (şi deţine şi un titlu mondial).

„A lucrat multe ore, de-a lungul mulţi ani, şi a perseverat, chiar dacă nu a primit vreo medalie. Ilustrează pe de-a-ntregul conceptul de Neînfrânt” spune Dawn Pombo, antrenoarea gimnastei.

Lisa şi Ray, părinţii lui Chelsea, au dus-o la gimnastică la vârsta de patru ani, după ce i-a fost pus diagnosticul de sindrom Down. După patru ani, Chelsea se antrena deja pentru Olimpiada Specială. Părinţii ei au insistat în căutarea unui antrenor potrivit. Au găsit-o pe Pombo, care a declarat că au trebuit să o ia de la zero, dar a beneficiat de un învăţăcel mai mult decât doritor.

„Chlesea nu avea abilităţi foarte bune la început. Era foarte entuziastă, dar – fizic vorbind – abia putea merge pe bârnă înainte şi înapoi fără să cadă. Principalul obstacol era forţa fizică. Musculatura ei nu avea tonus” a spus Pombo.

Antrenoarea a provocat-o pe Chelsea să-şi depăşească limitele.

„Le spuneam părinţilor: ‘Vreau să o învăţ de exemplu roata pe spate’. Iar ei răspundeau ‘Nici o şansă. Glumeşti? Nu poate face aşa ceva’ „

Deşi Chelsea şi-a îmbunătăţit mereu performanţele la sol şi bârnă, s-a lovit rapid de alt obstacol. În 2006, Comitetul Olimpic Special din California de Nord a retras gimnastica de pe lista sporturilor susţinute, iar Chelsea a trebuit să se descurce singură iar familia ei să finanţeze integral transportul, cazarea la competiţii şi antrenamentele. Pentru a o finanţa, Ray a fondat un ONG numit Chelsea’s Quest, care adună donaţii pentru Chelsea, iar gimnasta a intrat în turneele Olimpiadei Speciale ca echipă de o singură persoană.

Pombo declară: „Probabil că a concurat trei ani în felul acesta şi cred că s-a clasificat pe ultimul loc mai mereu, dar nu i-a păsat. A venit apoi un moment în care a înţeles ce înseamă notele scăzute. De aici am început o altă etapă, în care ea a trebuit să înţeleagă că dacă vrei o medalie atunci trebuie să munceşti mai mult pentru a o primi.”

Pombo a solicitat-o pe Chelsea la fel de mult ca pe oricare altă gimnastă de-a ei, iar rezultatul a fost un număr de 16 ore de lucru pe săptămână pentru a îmbunătăţi performanţele. Munca s-a tradus în multiple titluri naţionale şi în medalia de aur la International Down Syndrome Foundation World Championships. Chelsea a participat ca invitat în afara concursului la campionatul de gimnastică feminină a NCAA. Fetiţa care odată abia îşi putea ţine echilibrul pe bârnă a ajuns la un nivel pe care mulţi îl considerau de neatins.

„Ce mică prinţesă e… doar personalitatea ei incredibilă, încredrea în ea şi bucuria pură, ea e fericirea vieţii mele” declară tatăl.

„E o sportivă şi iubeşte viaţa”, spune şi mama ei. „Foarte veselă, foarte sociabilă, foarte deschisă”.

http://stiripentruviata.ro/sindrom-dar-asta-nu-impiedicat-o-sa-devina-campioana-la-gimnastica-si-sa-ii-inspire-si-pe-altii/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s