Referendum 7 octombrie

Hai la vot!

Pentru iubire, familie, copii, neam… pentru firesc!

41644220_1909805785732072_8094650495412469760_n

Reclame

De știut despre Sindromul Down

Să ne îmbunătățim cunoștințele despre Sindrom Down cu aceste informații succinte.

1. Sindromul Down este o stare genetică în care o persoană se naște cu o copie suplimentară a cromozomului 21. Acest material genetic adițional schimbă cursul dezvoltării persoanei respective și duce la apariția caracteristicilor asociate Sindromului Down.

2. Sindromul Down apare înainte de concepție, atunci când spermatozoidul sau ovulul este produs cu o copie suplimentară a cromozomului 21.

3. Cauza exactă a cromozomului adițional care declanșează Sindromul Down este necunoscută.

4. Există 3 tipuri diferite de Sindrom Down, trisomie 21 (95% din cazuri), translocație (1%) și mozaic (4%).

5. Trăsăturile fizice comune ale Sindromului Down sunt profil facial larg și plat, rădăcina nasului turtită și ochi oblici.

6. Incidența Sindromului Down în Noua Zeelandă este estimată la 1 la 1000 de nașteri vii.

7. Probabilitatea de a naște un copil cu Sindrom Down crește odată cu vârsta mamei; totuși, 80% dintre copiii cu Sindrom Down au mame cu vârste sub 35 ani, deoarece această categorie de vârstă are mai multe nașteri la activ.

8. Sindromul Down nu „ține cont” de rasă, naționalitate, religie sau statut socio-economic.

9. Sindromul Down poartă numele unui doctor care a descris pentru prima dată această condiție genetică. Numele lui este doctor John Langdon Down.

10. 30-50% dintre persoanele cu Sindrom Down au malformații cardiace și 8-12% au probleme ale tractului gastro-intestinal prezente la naștere. Majoritatea acestor defecte sunt acum corijabile chirurgical.

11. Persoanele cu Sindrom Down au parte de un cămin iubitor, intervenție timpurie, educație incluzivă, asistență medicală adecvată și o atitudine publică pozitivă (n.n. – probabil în Noua Zeelandă, iată și un contraexemplu din România aici).

12. În 1983, speranța medie de viață a unei persoane cu Sindrom Down era numai 25 ani. Astăzi este 60 ani.

13. Încă din anii 1970, școlile publice sunt obligate prin lege să furnizeze în regim gratuit o educație adecvată copiilor cu Sindrom Down.

14. Există o mare varietate în ceea ce privește abilitățile mentale, dezvoltarea fizică și comportamentală a indivizilor cu Sindrom Down. Fiecare persoană are propria personalitate unică, precum și talente și capacități singulare. Cu alte cuvinte, aceștia nu sunt toți la fel, așa cum nici persoanele tipice nu sunt toate la fel.

15. În timp ce dezvoltarea comportamentală, fizică și a abilităților mentale diferă de la o persoană la alta, mulți indivizi cu Sindrom Down ajung să lucreze, să trăiască independent și să se bucure de activități recreaționale normale.

(Traducere din limba engleză după originalul de aici) – sursa aici

Avortul în cazul în care copilul suferă de o malformație sau de un handicap?

În numeroase țări, avortul este legal atunci când există motive pentru a crede că nou-născutul va suferi de malformații sau de un handicap genetic. Obiectivul declarat al acestor prevederi juridice este „prevenirea suferinței inutile” (fie a copilului afectat de handicap, fie a părinților care trebuie să îngrijească respectivul copil). Drept rezultat, s-au dezvoltat metode de diagnostic prenatal pentru a identifica și a elimina copiii cu dizabilități înainte de a se naște. În acest mod, peste 90% dintre copiii cu sindrom Down sunt uciși înainte de naștere.
Este absurd să eradicăm suferința prin eliminarea celor care suferă. Avortarea copiilor cu handicap este o formă pervertită de „compasiune”. În realitate, aceste avorturi par a avea loc în interesul persoanelor sănătoase care nu doresc să își asume responsabilitatea unui copil cu probleme.
Rămâne însă faptul că un copil cu handicap este tot atât de mult o ființă umană ca și un copil sănătos, la fel cum un adult cu handicap este tot atât de mult o ființă umană ca și o persoană fără handicap. Legislația care permite avortul pe motivul unei posibile malformații sau unui posibil handicap discriminează, astfel, pe criterii de dizabilitate.
Situația este exacerbată și mai mult de o interpretare laxă a legilor, potrivit căreia chiar și malformațiile minore (cum ar fi despicătura labială) oferă o justificare suficientă pentru avort.
Însă panta alunecoasă nu se sfârșește aici. Odată ce se consideră de la sine înțeles că bebelușii care nu satisfac dorințele părinților lor pot fi avortați, va exista o tendință inevitabilă către crearea unor „copii la comandă”. De exemplu, cercetările actuale din Marea Britanie evidențiază faptul că mulți copii sunt avortați nu numai din cauza handicapului, ci pur și simplu pe motivul sexului lor. În anumite țări (mai ales în China și India), avortul pe criterii de sex a condus la un dezechilibru semnificativ între sexe la copiii nou-născuți, cu implicații teribile pentru viitor. Evident, acest așa-numit „genicid” este una dintre cele mai rele forme de discriminare pe criterii de sex: se realizează cu prețul vieții fetițelor, însă în cele din urmă va afecta grav și viețile băieților (deși ei par a fi sexul preferat).
Sursa: RESTABILIREA ORDINII NATURALE | O agendă pentru România (Provita București) pag. 100-101