Avortul în cazul în care copilul suferă de o malformație sau de un handicap?

În numeroase țări, avortul este legal atunci când există motive pentru a crede că nou-născutul va suferi de malformații sau de un handicap genetic. Obiectivul declarat al acestor prevederi juridice este „prevenirea suferinței inutile” (fie a copilului afectat de handicap, fie a părinților care trebuie să îngrijească respectivul copil). Drept rezultat, s-au dezvoltat metode de diagnostic prenatal pentru a identifica și a elimina copiii cu dizabilități înainte de a se naște. În acest mod, peste 90% dintre copiii cu sindrom Down sunt uciși înainte de naștere.
Este absurd să eradicăm suferința prin eliminarea celor care suferă. Avortarea copiilor cu handicap este o formă pervertită de „compasiune”. În realitate, aceste avorturi par a avea loc în interesul persoanelor sănătoase care nu doresc să își asume responsabilitatea unui copil cu probleme.
Rămâne însă faptul că un copil cu handicap este tot atât de mult o ființă umană ca și un copil sănătos, la fel cum un adult cu handicap este tot atât de mult o ființă umană ca și o persoană fără handicap. Legislația care permite avortul pe motivul unei posibile malformații sau unui posibil handicap discriminează, astfel, pe criterii de dizabilitate.
Situația este exacerbată și mai mult de o interpretare laxă a legilor, potrivit căreia chiar și malformațiile minore (cum ar fi despicătura labială) oferă o justificare suficientă pentru avort.
Însă panta alunecoasă nu se sfârșește aici. Odată ce se consideră de la sine înțeles că bebelușii care nu satisfac dorințele părinților lor pot fi avortați, va exista o tendință inevitabilă către crearea unor „copii la comandă”. De exemplu, cercetările actuale din Marea Britanie evidențiază faptul că mulți copii sunt avortați nu numai din cauza handicapului, ci pur și simplu pe motivul sexului lor. În anumite țări (mai ales în China și India), avortul pe criterii de sex a condus la un dezechilibru semnificativ între sexe la copiii nou-născuți, cu implicații teribile pentru viitor. Evident, acest așa-numit „genicid” este una dintre cele mai rele forme de discriminare pe criterii de sex: se realizează cu prețul vieții fetițelor, însă în cele din urmă va afecta grav și viețile băieților (deși ei par a fi sexul preferat).
Sursa: RESTABILIREA ORDINII NATURALE | O agendă pentru România (Provita București) pag. 100-101

Anunțuri

Ziua mondială a persoanelor cu Sindrom Down este pe 21 martie. În Europa 96% dintre copiii diagnosticați cu SD sunt avortați. Schizofrenie XX-XXI?

Girl with Down syndrome

Anne de Gaule, prima fiică a generalului Charles de Gaulle şi a soţiei sale, Yvonne, a arătat că unul dintre cei mai mari importanţi şi mai sobri oameni politici ai secolului al XX-lea devine prietenos, ştie să cânte, să danseze şi să facă pantomimă în faţa ei, fiica cu sindrom Down. Înţelegând că trebuie să facă ceva nu numai pentru fiica sa, ci şi pentru alţii aflaţi în situaţii defavorizate, a înfiinţat un spital privat pentru tinerele fete cu handicap. Când Anne a trecut la cele veşnice, la 20 de ani, în 1948, tatăl său a scris pe piatra mormântului „Maintenant, elle est comme les autres” – „Acum, ea este ca toţi ceilalţi”, un cuvânt adresat celor care nu înţeleg că omul este om indiferent de abilităţile şi dizabilităţile sale.

Peste 14 ani, dragostea dintre ei îi va salva viaţa tatălui, când glonţul care i-ar fi fost fatal în încercarea de asasinat din 22 august 1962 s-a oprit în rama fotografiei cu Anne pe care o purta totdeauna la pieptul său.

În 1980, media de vârstă a persoanelor cu sindrom Down era de 25 de ani. În prezent, ea este de 50 de ani

Între timp:

Pablo Pineda, actor spaniol, a fost prima persoana cu sindrom Down care a obţinut o diplomă universitară. Oferă prezentări despre integrare socială şi depăşirea barierelor false pentru fundaţia Adecco din Spania.

Pascal Duquenne a câştigat premiul pentru cel mai bun actor la Cannes în 1996, pentru rolul din filmul A opta zi, despre prietenia dintre un bărbat cu 46 de cromozomi şi un altul, interpretat de el, cu 47 de cromozomi.

Angela Armenta & Antoinette Mendoza, două prietene, ambele cu sindrom Down, membre ale asociaţiei ARC – Activities, Recreation & Care, pentru persoane cu dizabilităţi, au participat la Maratonul din Los Angeles, în 2012, pentru a strânge fonduri pentru fundaţie. Sloganul lor a fost „Împreună putem”.

Karen Gaffney, înotătoare medaliată la Jocurile Olimpice ale persoanelor cu dizabilităţi, a fost prima persoană cu sindrom Down care a primit un doctorat onorific de la Universitatea din Portland, pentru munca ei destinată atragerii interesului public asupra abilităţilor persoanelor cu SD prin fundaţia care îi poartă numele.

În România, la TVR Cluj,  Raluca Avram, Mihai Arsenie şi Bogdan Cristea, cu vârste cuprinse între 26 şi 32 de ani, toţi cu sindrom Down, realizează emisiunea „Fără prejudecăţi”. Sunt primii reporteri cu sindrom Down din lume, ca echipă, primul reporter individual fiind Fernanda Honorato, de la TV Brasil.

De ce sunt avortaţi circa 90% dintre copiii diagnosticaţi cu SD în Statele Unite şi circa 96% dintre ei în Europa?

Din frica de viitor şi dorinţa de confort a părinţilor, din oprobriul public asupra lor şi asupra copiilor lor.

Părinţii care au copii cu sindrom Down mărturisesc că aceştia sunt printre cele mai iubitoare persoane din lume, capabile să dăruiască şi să primească afecţiune mai mult decât majoritatea celor din jurul lor. De multe ori, ei sunt izvorul bucuriei familiei.

Conform unui studiu realizat pe 3.000 de familii ce au membri cu sindrom Down:

– peste 99% dintre cei cu sindrom Down sunt mulţumiţi de ei înşişi, de viaţa lor şi de ceea ce sunt

– peste 90% din părinţi spun că le place copilul lor cu sindromul Down

– 88% dintre fraţii şi surorile persoanelor cu sindrom Down spun că sunt oameni mai buni datorită acestora

Toţi oamenii, indiferent de dizabilităţi, au dreptul să trăiască şi să se bucure de viaţă. Şi ei poartă chipul lui Dumnezeu în ei. Şi există familii care îi doresc în mijlocul lor, atunci când părinţii naturali consideră că nu pot să îi crească.

Prezenţa între noi a celor circa 10% dintre copii diagnosticaţi cu sindrom Down în perioada intrauterină arată cât de arbitrară şi nedreaptă este decizia de a-i avorta pe ceilalţi 90%. În secolele XX şi XXI, celebrarea Zilei Mondiale a Persoanelor cu Sindrom Down şi avortarea a 90% dintre copiii cu SD, alături de propuneri de legiferarea uciderii după naştere a copiilor cu SD arată că civilizaţia mai are paşi de făcut înspre bine. Să îi facem!

De la lansarea lui acum un an şi până în prezent, stiripentruviata.ro a publicat mai mult de 1.200 de articole dintre care multe au vorbit despre dreptul la viaţă pe care ar trebui să îl aibă persoanele cu sindrom Down sau cu alte dizabilităţi, despre familii care au adoptat unul sau chiar mai mulţi copii cu dizabilităţi, despre bucuria şi binecuvântare pe care astfel de copii le aduc în familiile lor, care au multe de învăţat de la ei.

Pentru ca stiripentruviata.ro să îşi poată continua activitatea avem nevoie de ajutor financiar.

Dacă ceea ce încercăm să facem vi se pare folositor, vă rugăm să ne sprijiniţi.

Campania de iarnă 2014 de finanţare a stiripentruviata.ro se desfăşoară între 26 noiembrie şi 6 decembrie.

Donaţiile se pot face în conturile:

Asociaţia Pro Valori Media
RO18RZBR0000060016473191- RON
RO85RZBR0000060016473246- EUR

Iată câteva dintre cele mai vizionate articolele publicate pe saitul nostru, având ca tematică persoanele cu dizabilităţi:

  O familie „absolut obişnuită”, cu 20 de copii… şi încă mai e loc!

Condamnați la moarte…

Trisomia 21 în centrul politicilor eugeniste

trisomia 21 sindrom down Trisomia 21 în centrul politicilor eugeniste

In publicatia Liberté Politique, Pierre-Olivier Arduin, responsabilul Comisiei de bioetica a Diocezei Fréjus-Toulon (Franta), revine asupra problemei trisomiei 21 (Sindrom Down), boala neacceptata de lumea contemporana.

„Eradicarea anomaliilor cromozomale si ale altor mutatii genetice a devenit scopul biomedicinei contemporane. Doar ca in acest caz sunt eliminati bolnavii si nu boala”, explica el. O multime de personalitati (ministri, oameni de stiinta si medici) considera ca aceasta maladie trebuie stearsa de pe suprafata pamantului.

Nadine Morano, secretar de stat pentru problemele familiei, de exemplu, care este in favoarea mamelor purtatoare (numite si „mame-surogat” sau „gestatie pentru altul”), cere ca, in eventualitatea in care gestatia pentru altul se va inscrie printre modificarile legii bioeticii franceze, in contractul intre parintii „comanditari” si „femeia” purtatoare trebuie sa se mentioneze explicit ca partile contractante se angajeaza si sunt de acord cu intreruperea medicala de sarcina, daca este pus diagnosticul de trisomie 21. Cu alte cuvinte, avortarea copilului nenascut, purtator al acestei maladii, va face obiectul unui consimtamant anticipat, omologat de judecator.

Printre altele, numerosi oameni doresc largirea diagnosticului de preimplantare, rezervat initial doar cuplurilor care au „o probabilitate crescuta de a da nastere unui copil atins de o maladie genetica de o gravitate particulara, recunoscuta ca incurabila, in momentul diagnosticului”. Claude Sureau a fost primul care a propus diagnosticul de preimplantare dublu, ce examineaza embrionul nu numai pentru afectiunea cauzala, ci, de asemenea, pentru trisomia 21.

Cel mai cinic si mai vehement s-a manifestat profesorul Israël Nisand, seful serviciului de ginecologie si obstetrica de la CHU Strasbourg, in momentul audierii sale in Parlament. „Da, e adevarat ca e jenant sa intelegem, e adevarat ca am pus in practica programe de eugenie. Depistarea trisomiei 21 se face azi in tara noastra si, in fiecare an, 800.000 de femei se supun acestei proceduri si daca maine cineva va introduce pe piata testul de sange, care detecteaza aceasta boala, acesta va avea un succes nebun. Da, noi ne alegem, in tara noastra, copiii nenascuti, numai daca acestia ne plac”, a afirmat cu cinism dr Nisand, la observatia deputatului Jean-Sébastien Vialatte. In cartea sa La trisomie est une tragédie grecque, Jean-Marie Le Méné, presedintele Fundatiei „Jérôme Lejeune” denunta motivele economice care stau la baza optiunilor din sanatatea publica vizavi de trisomia 21.

Comisia Superioara a Sanatatii Publice din Franta a invocat, de asemenea, motivul financiar pentru justificarea procedurii de depistare a trisomiei 21: „analiza cost-beneficiu – daca e sa comparam costul colectiv al amniocentezei si cariotipurilor cu cel al copiilor handicapati, a caror boala nu a fost depistata – si ipoteza ca un diagnostic pozitiv este urmat sistematic de o intrerupere medicala de sarcina ne arata ca activitatea diagnosticului prenatal este total justificata de colectivitate.” (Pour un nouveau plan périnatalité, 1994).

In timpul audierii sale de catre Adunarea Nationala franceza, Israël Nisand a agitat argumentul economic pe care se bazeaza acest tip de depistare, amenintand deputatii francezi ca: „faptul ca varsta maternitatii a crescut cu 4 ani, in ultimii 20 ani, in prezent, sunt conceputi 1.600 copii trisomici in plus pe an, cu o speranta de viata de 75 de ani. Deja avem 30.000 de trisomici in Franta; daca se vor naste anual inca 1.600 copii trisomici, banii statului nu vor ajunge…”

Sursa aici

Cariotipare

După naștere și diagnostic de S.D., medicii ne-au recomandat să facem cariotipul fetiței.

Iată câteva laboratoare și prețuri pentru determinare CARIOTIP din sânge periferic:

Delmed Tg-Jiu (partener Tody București, partener Biomnis – Franța):

800-850 lei – detalii aici

Medsana – 790 lei – detalii aici

Synevo – 580 lei – detalii și informații aici – rețea laboratoare (inclusiv Craiova) aici

Genetic Lab București – 330 lei- detalii aici

Laboratorul de Genetică Umană al Univ. Craiova – 300 lei

R.B.