Richard Dawkins vrea exterminarea copiilor cu Sindrom Down

Recent, într-un material dedicat declarațiilor scandaloase ale profesorului Richard Dawkins menționam că, pentru adepții „religiei ateismului” (nu credem că se mai îndoiește nimeni că secular-ateismul este o formă de cult cvasi-religios, adesea violent, intolerant și extremist, având în centrul dogmei zeul „Știință”) nimic nu este niciodată prea mult și totul, oricât de rău, poate fi re-evaluat, întrucât despărțirea de adevărul revelat, neschimbabil și veșnic al Dumnezeului treimic se soldează cu cele mai grave derapaje posibile (vezi și articolul „Militantul ateist Richard Dawkins apără pedofilia.”)

N-au trecut decât câteva luni și „marele profesor” (cum îl caracteriza cineva supărat că ne-am permis să îl criticăm) recidivează cu încă o „cugetare” ce îl include în categoria eugeniștilor totalitariști. Conform renumitului campion al „umanismului” este „imoral să permiți copiilor cu Sindrom Down să se nască”.

Asistăm la un scenariu cunoscut, deja: un distins erudit cu păr alb aruncă o teorie nebunească, iar niște ani mai târziu cineva o va pune în practică… Un exemplu istoric este Karl Marx: el n-a omorât pe nimeni cu propriile mâini, însă  ideologia care îi poartă numele a fost una din cele mai criminale din istorie. Același lucru se aplică și în cazul lui Dawkins: de azi înainte, nimeni nu mai poate pretinde că n-a știu cât de periculos este „umanismul” său.

E „imoral” să naști un copil cu Sindrom Down

Într-o ieșire șocantă, filosoful ateist Richard Dawkins a răspuns unei întrebări pusă pe Twitter afirmând că este „civilizat” pentru o femeie să-și avorteze copilul cu Sindrom Down și că ar fi imoral să NU o facă. El explică reducerea suferinței, „atunci când este posibil” ca pe un țel nobil, indicând că nenăscuții nu suferă fizic și că ei „nu au sentimente”.

Conversația a început când Dawkins a scris pe Tweeter că Irlanda este o țară civilizată, cu excepția atitudinii față de avort (care este ilegal).

Apoi, la întrebarea „dacă uciderea deliberată a 994 de copii cu Sindrom Down înainte de naștere în Anglia și Țara Galilor în 2012” a fost un lucru „civilizat”, RD răspunde:

.@AidanMcCourt Yes, it is very civilised. These are fetuses, diagnosed before they have human feelings.

— Richard Dawkins (@RichardDawkins) August 20, 2014

Pe lângă că se află în eroare – copiii nenăscuți simt durere și emoții – comentariile lui Dawkins au atras critici pentru cruzimea și indiferența sa față de copiii cu dizabilități. El replică:

Apparently I’m a horrid monster for recommending WHAT ACTUALLY HAPPENS to the great majority of Down Syndrome fetuses. They are aborted.

— Richard Dawkins (@RichardDawkins) August 20, 2014

În poate cel mai șocant moment, când o femeie scrie „sincer, nu știu ce aș face dacă aș fi însărcinată cu un copil cu Sindrom Down. O dilemă etică reală.”, Dawkins o sfătuiește fără înconjur:

„Abort it and try again. It would be immoral to bring it into the world if you have the choice.”richard-dawkins-down-syndrome

Mai târziu menționează că problema cine se naște și cine nu este una care ține de „suferință”.

„Yes. Suffering should be avoided. [The abortion] cause[s] no suffering. Reduce suffering wherever you can.”

Ulterior face precizări suplimentare spunând că, spre deosebire de cei cu tulburări autiste, care pot aduce o mare contribuție, poate chiar au abilități îmbunătățite (față de ale copiilor „normali”), cei cu Sindrom Down nu se pot „îmbunătăți”.

Reacțiile pro-vita

Apărătorii persoanelor cu Sindrom Down și lideri pro-vita l-au criticat pe Richard Dawkins pentru comentariile sale. „Este greșit și nebunesc pentru oricine să sprijine uciderea copiilor cu dizabilități,” a spus Lila Rose, președinta organizației Live Action citată de LifeSiteNews. „Comentariile ignorante ale lui Dawkins servesc doar pentru stigmatizarea încă și mai puternică a persoanelor cu Sindrom Down.”

„Cei cu Sindrom Down sunt ființe umane, cu demnitate inerentă și ei, împreună cu familiile lor, merită respectul și protecția noastră.”

Carol Boys, director executiv la Down’s Syndrome Association (SUA) a declarat pentru MailOnline că, în contradictoriu cu aserțiunile lui Dawkins, „oamenii cu Down pot trăi vieți împlinite și pline de satisfacții, pot avea o contribuție valoroasă la societate”.

Președintele Institutului Charlotte Lozier, Chuck Donovan, este de acord cu Lila Rose: „Avocații avortării celor slabi sau cu rezistență fizică și dexteritate intelectuală mai reduse ar trebui să-și amintească faptul că fiecare dintre noi este ‘mai slab’ în anumite privințe”.

Conform lui Donovan, „după aceste criterii, condamnăm la moarte întreaga umanitate”.

„O civilizație adevărată – o civilizație a iubirii – nu se angajează în astfel de calcule reci și în ultimă instanță suicidare”, a mai spus el pentru LifeSiteNews.com.

Victime aproape sigure

Deși există concepția larg răspândită că persoanele cu Down sunt condamnate la o viață de suferință, un sondaj major relevă că 99% dintre respondenți se descriu ca „fericiți”. În același timp, 99% dintre părinți afirmă că își iubesc copiii suferinzi de această anomalie cromozomială iar 97% sunt „mândri” de ei. Doar 4% din părinți spun că regretă că au un astfel de copil.

În ciuda acestor fapte, se estimează că în țările occidentale 90% dintre copiii diagnosticați in utero cu Trisomia 18/21 sunt avortați. Dezvoltarea și îmbunătățirea unor noi metode de testare provoacă îngrijorare că procedura va deveni încă și mai răspândită.

„Umaniștii” europeni: tăcere jenată sau încuviințare tacită?

Niciuna din organizațiile de marcă ale umaniștilor – British Humanist Association (BHA), European Humanist Federation (EHF), International Humanist and Ethical Union (IHEU) – n-au găsit de cuviință să facă vreun comentariu. Dl. Dawkins este nu doar un ultra-cunoscut biolog evoluționist, ci și un „profet” al „umanismului”, „rațiunii” și „viziunii științifice asupra lumii”. De aceea BHA i-a acordat premiul „Services to Humanism” în 2012. În 2009 BHA și IHEU împreună i-au acordat premiul pentru activitatea de promovare a științei în lume. Alte distincții includ doctor honoris causa la Université Libre de Bruxelles, premiul American Humanist Association’s Humanist of the Year (1996), în 2001 și 2012 premiul „Emperor Has No Clothes” al Freedom From Religion Foundation, medalia bicentenară Kelvin a The Royal Philosophical Society of Glasgow (2002) și Premiul Deschner, numită după filosoful german anticlerical Karlheinz Deschner.

Ducând mai departe adulația cvasi-religioasă pentru Dawkins, din anul 2003 Atheist Alliance International acordă un premiu “Richard Dawkins”.

Ieșirea de tip nazist a lui Dawkins n-a provocat decât o tăcere stânjenitoare printre acești promotori ai „umanismului”, care, de mulți ani par de fapt că onorează un anti-umanist. Cum va fi oare „umanismul” capabil să pretindă că susține respectul și non-discriminarea, câtă vreme cea mai proeminentă figură publică afiliată lor afirmă că handicapații nu trebuie să se nască?

Sau, poate, tăcerea nu este una de stânjeneală, ci de complacere și aprobare? Poate că toți cei în cauză sunt de acord cu Dawkins? Aceasta ar ridica, desigur, întrebări suplimentare: acest raționament se aplică doar celor cu Sindrom Down, sau tuturor oamenilor care au vreo dizabilitate?

Avem nevoie urgent de o clarificare. QUI TACET CONSENTIRE VIDETUR.

 

http://www.culturavietii.ro/2014/09/12/richard-dawkins-vrea-exterminarea-copiilor-cu-sindrom/

Reclame

Condamnați la moarte…

Trisomia 21 în centrul politicilor eugeniste

trisomia 21 sindrom down Trisomia 21 în centrul politicilor eugeniste

In publicatia Liberté Politique, Pierre-Olivier Arduin, responsabilul Comisiei de bioetica a Diocezei Fréjus-Toulon (Franta), revine asupra problemei trisomiei 21 (Sindrom Down), boala neacceptata de lumea contemporana.

„Eradicarea anomaliilor cromozomale si ale altor mutatii genetice a devenit scopul biomedicinei contemporane. Doar ca in acest caz sunt eliminati bolnavii si nu boala”, explica el. O multime de personalitati (ministri, oameni de stiinta si medici) considera ca aceasta maladie trebuie stearsa de pe suprafata pamantului.

Nadine Morano, secretar de stat pentru problemele familiei, de exemplu, care este in favoarea mamelor purtatoare (numite si „mame-surogat” sau „gestatie pentru altul”), cere ca, in eventualitatea in care gestatia pentru altul se va inscrie printre modificarile legii bioeticii franceze, in contractul intre parintii „comanditari” si „femeia” purtatoare trebuie sa se mentioneze explicit ca partile contractante se angajeaza si sunt de acord cu intreruperea medicala de sarcina, daca este pus diagnosticul de trisomie 21. Cu alte cuvinte, avortarea copilului nenascut, purtator al acestei maladii, va face obiectul unui consimtamant anticipat, omologat de judecator.

Printre altele, numerosi oameni doresc largirea diagnosticului de preimplantare, rezervat initial doar cuplurilor care au „o probabilitate crescuta de a da nastere unui copil atins de o maladie genetica de o gravitate particulara, recunoscuta ca incurabila, in momentul diagnosticului”. Claude Sureau a fost primul care a propus diagnosticul de preimplantare dublu, ce examineaza embrionul nu numai pentru afectiunea cauzala, ci, de asemenea, pentru trisomia 21.

Cel mai cinic si mai vehement s-a manifestat profesorul Israël Nisand, seful serviciului de ginecologie si obstetrica de la CHU Strasbourg, in momentul audierii sale in Parlament. „Da, e adevarat ca e jenant sa intelegem, e adevarat ca am pus in practica programe de eugenie. Depistarea trisomiei 21 se face azi in tara noastra si, in fiecare an, 800.000 de femei se supun acestei proceduri si daca maine cineva va introduce pe piata testul de sange, care detecteaza aceasta boala, acesta va avea un succes nebun. Da, noi ne alegem, in tara noastra, copiii nenascuti, numai daca acestia ne plac”, a afirmat cu cinism dr Nisand, la observatia deputatului Jean-Sébastien Vialatte. In cartea sa La trisomie est une tragédie grecque, Jean-Marie Le Méné, presedintele Fundatiei „Jérôme Lejeune” denunta motivele economice care stau la baza optiunilor din sanatatea publica vizavi de trisomia 21.

Comisia Superioara a Sanatatii Publice din Franta a invocat, de asemenea, motivul financiar pentru justificarea procedurii de depistare a trisomiei 21: „analiza cost-beneficiu – daca e sa comparam costul colectiv al amniocentezei si cariotipurilor cu cel al copiilor handicapati, a caror boala nu a fost depistata – si ipoteza ca un diagnostic pozitiv este urmat sistematic de o intrerupere medicala de sarcina ne arata ca activitatea diagnosticului prenatal este total justificata de colectivitate.” (Pour un nouveau plan périnatalité, 1994).

In timpul audierii sale de catre Adunarea Nationala franceza, Israël Nisand a agitat argumentul economic pe care se bazeaza acest tip de depistare, amenintand deputatii francezi ca: „faptul ca varsta maternitatii a crescut cu 4 ani, in ultimii 20 ani, in prezent, sunt conceputi 1.600 copii trisomici in plus pe an, cu o speranta de viata de 75 de ani. Deja avem 30.000 de trisomici in Franta; daca se vor naste anual inca 1.600 copii trisomici, banii statului nu vor ajunge…”

Sursa aici